Când verbul « lire » suportă imperativul…
In: Universul şcolii, an X, februarie 2008, nr. 2(92), p.5-7.
Liceenii din zilele noastre citesc din ce în ce mai puţin, din ce în ce mai puţin bine, ne spun unii. Asistăm la o criză a lecturii, se lamentează alţii. Prejudecăţile par să funcţioneze perfect atunci când este vorba despre tinerii cititori. Poate că, în loc să ne întrebăm dacă aceşti elevi ai noştri citesc mai mult sau mai puţin, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ei citesc pur şi simplu altfel. Nu cumva această criză a lecturii care le provoacă frisoane părinţilor şi educatorilor se datorează unei schimbări a modalităţilor de lectură ?
Un sondaj pe care l-am realizat nu cu mult timp în urmă printre elevii noştri (27 de băieţi şi 71 de fete cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani) ne-a arătat un adevăr pe care îl bănuiam, dar pentru care aveam nevoie de confirmarea realităţii imediate. Ne vom opri doar la trei din întrebările la care adolescenţii au răspuns cu spontaneitatea şi onestitatea caracteristică vârstei-miracol.
În ultimele şase luni aţi citit (sunt posibile mai multe răspunsuri):
| Clasa şi numărul de răspunsuri | Total | ||||
| IX | XI | XII | XII | ||
| una sau mai multe cărţi | 22 | 15 | 19 | 24 | 80 |
| una sau mai multe reviste | 23 | 17 | 22 | 21 | 83 |
| unul sau mai multe ziare | 13 | 11 | 13 | 14 | 51 |
| una sau mai multe benzi desenate | 2 | 1 | 2 | 0 | 5 |
Încercaţi să evaluaţi numărul de ore pe care le petreceţi în faţa televizorului pe parcursul unei săptămâni (marcaţi un singur răspuns):
| Clasa şi numărul de răspunsuri | Total | ||||
| IX | XI | XII | XII | ||
| Mai puţin de 7 ore | 7 | 8 | 8 | 8 | 31 |
| Între 7 şi 17 ore | 6 | 9 | 12 | 12 | 39 |
| Între 15 şi 21 de ore | 6 | 2 | 5 | 4 | 17 |
| Mai mult de 21 de ore | 2 | 1 | 0 | 1 | 4 |
| Nu ştiu | 4 | 1 | 0 | 2 | 7 |
Încercaţi să evaluaţi numărul de ore pe care le petreceţi în faţa calculatorului pe parcursul unei săptămâni (marcaţi un singur răspuns):
| Clasa şi numărul de răspunsuri | Total | ||||
| IX C | XI E | XII D | XII G | ||
| Mai puţin de 7 ore | 12 | 6 | 15 | 17 | 50 |
| Între 7 şi 17 ore | 3 | 2 | 5 | 2 | 12 |
| Între 15 şi 21 de ore | 4 | 6 | 3 | 2 | 15 |
| Mai mult de 21 de ore | 6 | 5 | 2 | 6 | 17 |
| Nu ştiu | 0 | 2 | 0 | 0 | 2 |
Aşadar, elevii citesc, dar o fac într-un mod diferit de cel al generaţiilor anterioare. Pentru ei lectura nu mai este alpha şi omega formării intelectuale. A citi pentru a trăi sau a nu putea trăi fără a citi reprezintă un model care nu mai funcţionează la generaţia actuală de liceeni. Ei au relativizat, au desacralizat, au laicizat actul lecturii. A citi a devenit un act cotidian, banal, integrat unui univers în care coexistă imaginea, sunetul, textul scris.
Din raţiuni sentimentale mă voi opri la acest din urmă suport, textul scris, şi voi încerca să-l privesc cu ochii filologului ajuns profesor de limba franceză.
Aş spune că există trei tipuri de texte: cele pe care le iubim noi, dascălii, cele pe care le iubim şi noi şi elevii noştri şi cele pe care le iubesc doar ei, elevii. Trebuie ca noi să fim podul care leagă cele două ţărmuri: lumea cititorilor înţelepţi (unii ar spune „profesionişti ») şi lumea tinerilor cititori. Pentru profesorul de limbi străine este extrem de importantă alegerea textelor (ficţiune sau documentare), alegerea suporturilor (hârtie, audiovizual, electronic), este esenţial ca el să cunoască aceste texte dincolo de corpul lor literal, să le citească în aşa fel încât ele să prindă viaţă în momentul în care ating mintea elevilor săi, să ştie să le adapteze nivelului de înţelegere şi nivelului de vârstă al publicului său şcolar şi, mai ales, să integreze lectura fragmentară într-un câmp de explorare mai vast. Voi prezenta în continuare câteva modalităţi de exploatare a cărţilor în ora de limba franceză în vederea trezirii interesului pentru lectură. De ce cartea? Pentru că ea (încă) reprezintă un suport atrăgător şi bogat, pornind de la care i se pot propune elevului multiple activităţi de formare a unor competenţe lingvistice şi interculturale.
Dimensiunile impuse acestui articol nu îmi îngăduie să prezint decât două activităţi de familiarizare a elevilor cu obiectul-carte, două tehnici simple şi cu succes garantat: dominoul cărţilor (le domino des livres) şi puzzle din copertă (le puzzle de la couverture).
1. Dominoul cărţilor: este o activitate care permite dezvoltarea gândirii logice, a spiritului de observaţie, a capacităţii de identificare şi comparare a elementelor comune de pe copertele a două cărţi, precum şi a capacităţii de exprimare orală în limbă străină
Materiale necesare: cărţi, o masă mare
Produsul activităţii: un careu format din cărţi alăturate două câte două după un anumit criteriu logic.
Desfăşurarea activităţii: Cărţile selecţionate de către cadrul didactic se ordonează într-un careu, astfel încât fiecare carte să aibă un element comun cu următoarea. Se solicită elevilor ca, plecând de la o anumită carte, să identifice elementele comune a două cărţi vecine (autorul, titlul, editura, locul apariţiei, anul apariţiei, titlul colecţiei sau al seriei, precum şi imaginile, culorile, formele geometrice care apar pe copertă) şi să parcurgă întregul careu.
2. Puzzle din copertă : este o activitate care favorizează contactul ludic al elevilor cu obiectul carte. Elevii, împărţiţi în grupe, învaţă să repereze elementele de identitate ale cărţii, aşa cum apar ele pe prima copertă, dar şi să facă distincţia între o menţiune de responsabilitate principală (autor, coautor) şi secundară (traducător, ilustrator ş.a.).
Material necesar : Fotocopii ale copertei 1 a cărţii, decupate în fragmente (numărul de fragmente decupate variază în funcţie de vârsta elevilor) şi o foaie de acelaşi format ca şi cartea.
Desfăşurarea activităţii: Coperta este citită, observată şi descrisă. Fiecare grup de elevi dispune de materialul său şi lucrează la reconstituirea copertei şi lipirea fragmentelor decupate pe foaia support. În timpul activităţii, profesorul poate provoca elevii să verbalizeze încercările de plasare a diferitelor elemente, introducând sau reinvestind astfel vocabularul referitor la orientarea în spaţiu. Elevii din grupul care finalizează primul sarcina de lucru sunt invitaţi să-i ajute pe ceilalţi dându-le indicaţii în limba franceză.
La sfârşitul acestui articol ne luăm îngăduinţa să amintim cititorilor ceea ce scria Jean Paul Sartre în lucrarea sa « L’Etre et le Néant » [SARTRE, Jean-Paul. L'Etre et le Néant. Paris : Gallimard, 1976, p.538-539] : « Tel rocher qui manifeste une résistance profonde si je veux le déplacer sera, au contraire, une aide précieuse si je veux l’escalader pour contempler le paysage. En lui-même – s’il est possible d’envisager ce qu’il peut être en lui-même – il est neutre, c’est-à-dire qu’il attend d’être éclairé par une fin pour se manifester comme adversaire ou auxiliaire ». Pentru dascălii mileniului trei, lectura este, poate, asemenea stâncii sartriene care îşi aşteaptă, neutră, destinul. (Re)descoperirea ei de către cei pe care îi formăm depinde de fiecare dintre noi.
Prof. Georgeta Bădău. Colegiul Naţional « Horea, Cloşca şi Crişan » din Alba Iulia
Compteur
Georgeta Bădău
Commentaires récents