Français langue étrangère (FLE)/CDI

Scurtă radiografie infodocumentară. In: Universul şcolii, an X, februarie 2008, nr.2(92), p.8-11 (coautor)

Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informării şi documentării în unităţile de învăţământ preuniversitar asistăm la o expansiune şi o diversificare a surselor de informare. Dacă fiecare profesor integrează (mai rapid sau mai lent) în câmpul său disciplinar noile locuri şi suporturi ale informaţiei, pentru instituţia de învăţământ rămâne crucială problema accesului egal, facil şi eficient al elevilor şi cadrelor didactice la aceste resurse. Oricare ar fi forma lor de organizare – bibliotecă sau centru de documentare şi informare (CDI)- structurile infodocumentare existente în unităţile de învăţământ preuniversitar trebuie să răspundă acestor exigenţe.

Este adevărat că fiecare CDI este contextualizat, îşi are istoria sa, mediul său social şi cultural, practicile sale în materie de gestiune sau pedagogie. Dar, dincolo de aceste diferenţieri, oricare structură de acest tip oferă elevului ocazia de a învăţa să folosească diferitele suporturi informaţionale şi să participe, prin intermediul lor, la o veritabilă activitate culturală şi ştiinţifică.

Nu ne propunem să demonstrăm că o astfel de structură infodocumentară poate fi un panaceu, dar sperăm ca „radiografia activităţii CDI » pe care o prezentăm în continuare (vezi fişierul: Raport CDI anul scolar 2007-2008) să reuşească a fi un argument suficient de convingător pentru ca existenţa unui CDI într-o unitate şcolară să fie privită drept o soluţie viabilă pentru modernizarea actului educativ.

Btc.Lucreţia Bîrz şi prof.Georgeta Bădău, Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan » Alba-Iulia

Observaţie:

Concepţia formularului de RAPORT PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CDI, utilizat în CDI începând cu anul şcolar 2005-2006, îmi aparţine.  Prof.Georgeta Bădău

Articolele mele publicate în limba română articolele mele, cercetarea documentară, ICD, proiecte

In: Universul şcolii, an X, februarie 2008, nr. 2(92), p.5-7.

Liceenii din zilele noastre citesc din ce în ce mai puţin, din ce în ce mai puţin bine, ne spun unii. Asistăm la o criză a lecturii, se lamentează alţii. Prejudecăţile par să funcţioneze perfect atunci când este vorba despre tinerii cititori. Poate că, în loc să ne întrebăm dacă aceşti elevi ai noştri citesc mai mult sau mai puţin, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ei citesc pur şi simplu altfel. Nu cumva această criză a lecturii care le provoacă frisoane părinţilor şi educatorilor se datorează unei schimbări a modalităţilor de lectură ?

Un sondaj pe care l-am realizat nu cu mult timp în urmă printre elevii noştri (27 de băieţi şi 71 de fete cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani) ne-a arătat un adevăr pe care îl bănuiam, dar pentru care aveam nevoie de confirmarea realităţii imediate. Ne vom opri doar la trei din întrebările la care adolescenţii au răspuns cu spontaneitatea şi onestitatea caracteristică vârstei-miracol.

În ultimele şase luni aţi citit (sunt posibile mai multe răspunsuri):

	Clasa şi numărul de răspunsuri				Total
	IX	XI	XII	XII
una sau mai multe cărţi	22	15	19	24	80
una sau mai multe reviste	23	17	22	21	83
unul sau mai multe ziare	13	11	13	14	51
una sau mai multe benzi desenate	2	1	2	0	5

Încercaţi să evaluaţi numărul de ore pe care le petreceţi în faţa televizorului pe parcursul unei săptămâni (marcaţi un singur răspuns):

	Clasa şi numărul de răspunsuri				Total
	IX	XI	XII	XII
Mai puţin de 7 ore	7	8	8	8	31
Între 7 şi 17 ore	6	9	12	12	39
Între 15 şi 21 de ore	6	2	5	4	17
Mai mult de 21 de ore	2	1	0	1	4
Nu ştiu	4	1	0	2	7

Încercaţi să evaluaţi numărul de ore pe care le petreceţi în faţa calculatorului pe parcursul unei săptămâni (marcaţi un singur răspuns):

	Clasa şi numărul de răspunsuri				Total
	IX C	XI E	XII D	XII G
Mai puţin de 7 ore	12	6	15	17	50
Între 7 şi 17 ore	3	2	5	2	12
Între 15 şi 21 de ore	4	6	3	2	15
Mai mult de 21 de ore	6	5	2	6	17
Nu ştiu	0	2	0	0	2

Aşadar, elevii citesc, dar o fac într-un mod diferit de cel al generaţiilor anterioare. Pentru ei lectura nu mai este alpha şi omega formării intelectuale. A citi pentru a trăi sau a nu putea trăi fără a citi reprezintă un model care nu mai funcţionează la generaţia actuală de liceeni. Ei au relativizat, au desacralizat, au laicizat actul lecturii. A citi a devenit un act cotidian, banal, integrat unui univers în care coexistă imaginea, sunetul, textul scris.
Din raţiuni sentimentale mă voi opri la acest din urmă suport, textul scris, şi voi încerca să-l privesc cu ochii filologului ajuns profesor de limba franceză.

Aş spune că există trei tipuri de texte: cele pe care le iubim noi, dascălii, cele pe care le iubim şi noi şi elevii noştri şi cele pe care le iubesc doar ei, elevii. Trebuie ca noi să fim podul care leagă cele două ţărmuri: lumea cititorilor înţelepţi (unii ar spune „profesionişti ») şi lumea tinerilor cititori. Pentru profesorul de limbi străine este extrem de importantă alegerea textelor (ficţiune sau documentare), alegerea suporturilor (hârtie, audiovizual, electronic), este esenţial ca el să cunoască aceste texte dincolo de corpul lor literal, să le citească în aşa fel încât ele să prindă viaţă în momentul în care ating mintea elevilor săi, să ştie să le adapteze nivelului de înţelegere şi nivelului de vârstă al publicului său şcolar şi, mai ales, să integreze lectura fragmentară într-un câmp de explorare mai vast. Voi prezenta în continuare câteva modalităţi de exploatare a cărţilor în ora de limba franceză în vederea trezirii interesului pentru lectură. De ce cartea? Pentru că ea (încă) reprezintă un suport atrăgător şi bogat, pornind de la care i se pot propune elevului multiple activităţi de formare a unor competenţe lingvistice şi interculturale.

Dimensiunile impuse acestui articol nu îmi îngăduie să prezint decât două activităţi de familiarizare a elevilor cu obiectul-carte, două tehnici simple şi cu succes garantat: dominoul cărţilor (le domino des livres) şi puzzle din copertă (le puzzle de la couverture).

1. Dominoul cărţilor: este o activitate care permite dezvoltarea gândirii logice, a spiritului de observaţie, a capacităţii de identificare şi comparare a elementelor comune de pe copertele a două cărţi, precum şi a capacităţii de exprimare orală în limbă străină

Materiale necesare: cărţi, o masă mare

Produsul activităţii: un careu format din cărţi alăturate două câte două după un anumit criteriu logic.

Desfăşurarea activităţii: Cărţile selecţionate de către cadrul didactic se ordonează într-un careu, astfel încât fiecare carte să aibă un element comun cu următoarea. Se solicită elevilor ca, plecând de la o anumită carte, să identifice elementele comune a două cărţi vecine (autorul, titlul, editura, locul apariţiei, anul apariţiei, titlul colecţiei sau al seriei, precum şi imaginile, culorile, formele geometrice care apar pe copertă) şi să parcurgă întregul careu.

2. Puzzle din copertă : este o activitate care favorizează contactul ludic al elevilor cu obiectul carte. Elevii, împărţiţi în grupe, învaţă să repereze elementele de identitate ale cărţii, aşa cum apar ele pe prima copertă, dar şi să facă distincţia între o menţiune de responsabilitate principală (autor, coautor) şi secundară (traducător, ilustrator ş.a.).

Material necesar : Fotocopii ale copertei 1 a cărţii, decupate în fragmente (numărul de fragmente decupate variază în funcţie de vârsta elevilor) şi o foaie de acelaşi format ca şi cartea.

Desfăşurarea activităţii: Coperta este citită, observată şi descrisă. Fiecare grup de elevi dispune de materialul său şi lucrează la reconstituirea copertei şi lipirea fragmentelor decupate pe foaia support. În timpul activităţii, profesorul poate provoca elevii să verbalizeze încercările de plasare a diferitelor elemente, introducând sau reinvestind astfel vocabularul referitor la orientarea în spaţiu. Elevii din grupul care finalizează primul sarcina de lucru sunt invitaţi să-i ajute pe ceilalţi dându-le indicaţii în limba franceză.

La sfârşitul acestui articol ne luăm îngăduinţa să amintim cititorilor ceea ce scria Jean Paul Sartre în lucrarea sa « L’Etre et le Néant » [SARTRE, Jean-Paul. L'Etre et le Néant. Paris : Gallimard, 1976, p.538-539] : « Tel rocher qui manifeste une résistance profonde si je veux le déplacer sera, au contraire, une aide précieuse si je veux l’escalader pour contempler le paysage. En lui-même – s’il est possible d’envisager ce qu’il peut être en lui-même – il est neutre, c’est-à-dire qu’il attend d’être éclairé par une fin pour se manifester comme adversaire ou auxiliaire ». Pentru dascălii mileniului trei, lectura este, poate, asemenea stâncii sartriene care îşi aşteaptă, neutră, destinul. (Re)descoperirea ei de către cei pe care îi formăm depinde de fiecare dintre noi.

Prof. Georgeta Bădău. Colegiul Naţional « Horea, Cloşca şi Crişan » din Alba Iulia

Articolele mele publicate în limba română articolele mele, cercetarea documentară, ICD

In : Universul şcolii, martie-aprilie 2006, nr.3-4 (93-74), p. 2.

In epoca unor transformări semnificative la nivel educativ şi informaţional apare din ce în ce mai clar şi mai imperativ faptul că este necesară formarea şi dezvoltarea competenţelor informaţionale încă din primii ani de şcoală. Conceptul de « stăpânire a informaţiei » («maîtrise de l’information») a apărut graţie unor tendinţe de promovare a formării aşa-numitelor abilităţi pentru informaţie, tendinţe manifestate în diferite părţi ale lumii începând cu a doua jumătate a secolului XX. Profilul persoanei instruite pentru informaţie este însă acelaşi, indiferent de frontierele geografice. Iată, spre exemplu, cum sunt definite într-un document apărut în SUA în anul 1998, referitor la normele şcolare de instruire pentru informaţie şi tehnologie [1], cele câteva elemente care caracterizează o persoană educată pentru informaţie :

1. să identifice şi să articuleze nevoile de informare

2. să identifice şi să selecteze sursele de informaţie corespunzătoare

3. să formuleze şi să efectueze în mod eficient strategiile de cercetare adecvate diferitele tipuri de resurse documentare

4. să evalueze în mod critic informaţia căutată

5. să organizeze, să sintetizeze, să integreze şi să pună în practică informaţia găsită

6. să comunice demersul de cercetare realizat

7. să înţeleagă structura mediului informaţional şi procesul prin care informaţia este produsă, organizată şi difuzată

8. să înţeleagă ordinea publică şi exigenţele morale referitoare la accesul la informaţie şi utilizarea acesteia.

Este de la sine înţeles că nici o persoană, nici o unitate şcolară şi nici o structură info-documentară nu poate crea singură astfel de indivizi, că se impune colaborarea permanentă între corpul profesoral şi specialiştii ştiinţelor informării şi comunicării. Şi se impune, cu siguranţă, o restructurare şi o modificare a curriculei existente cel puţin la nivelul învăţământului preuniversitar. Se invocă adesea şi în mod acuzator lipsa de repere a tinerilor, incapacitatea lor de a discerne binele de rău, adevărul de minciună. Se spune adesea că, ei, tinerii, îşi cunosc drepturile şi îşi ignoră îndatoririle. Se uită din nebăgare de seamă sau din orgoliu că, în absenţa unor valori prin care drumul să capete un sens, o direcţie, o finalitate, orice reper este inutil pentru cel care merge. La ce bun să declarăm război lipsei de repere a adolescenţilor atunci când nu le indicăm direcţia bună, când ei nu au nici un mijloc de a-şi exersa libertatea şi responsabilitatea, când în faţa proiectelor unei societăţi căreia nu-i înţeleg nici sensul nici coerenţa nu le rămâne decât supunerea sau revolta ? Nu despre război trebuie să fie vorba, în opinia noastră, ci despre o încercare comună a educatorului şi a educatului de a îmblânzi necunoscutul lumii. Parafrazând o afirmaţie a lui Aimé Césaire aş spune, cu riscul asumat al păcatului de a cădea în patetic: „ l’éducation, c’est tout ce que l’homme a inventé pour rendre le monde vivable et la mort affrontable ».

Demersul de cercetare documentară

Se vorbeşte, în general, despre două tipuri de cercetare documentară:

1. cercetarea documentară punctuală: presupune o simplă prelevare de informaţii, respectiv găsirea unui răspuns la o anumită întrebare vizând viaţa şcolară, un subiect studiat, un anumit eveniment, un domeniu specific; cercetarea documentară punctuală reprezintă o etapă foarte limitată în timp, parcursă în cadrul şi în serviciul unui proiect global. Spre exemplu, în cazul proiectului nostru, consultarea catalogului sistematic al CDI pentru a afla care sunt documentele referitoare la cultura şi civilizaţia Franţei.

2. cercetarea documentară de lungă durată: constituie ea însăşi obiectul unui proiect; un astfel de demers are un dublu scop: primul este acela de a găsi informaţiile căutate, deci de a găsi răspunsuri la anumite întrebări; cel de al doilea, de fapt cel mai important, este ca elevul să se înscrie într-o metodologie de cercetare, aşadar să înveţe să caute şi nu doar să găsească un document sau altul; revenind la exemplul nostru, elevii învaţă să utilizeze catalogul tradiţional al unui CDI/biblioteci: învaţă ce este un catalog, ce tipuri de cataloage există, ce fel de informaţie oferă fiecare dintre ele, care sunt regulile de redactare a unei fişe de catalog, ce corespondenţe se pot stabili între fişa de catalog şi o listă de referinţe bibliografice, cum se interoghează o bază locală de date (un catalog informatizat) sau o bază de date la distanţă .

Despre cel de al doilea tip de cercetare documentară a fost vorba în experienţa didactică pe care am ales să o prezentam în acest articol.

Activitatea a fost propusă unui grup de 30 de elevi din clasa a XI-a, profil Ştiinţele naturii-franceză intensiv, ca o aplicaţie practică la conţinuturile Programei de limba franceză pentru clasa a XI-a şi ca o avanpremieră la examenul de obţinere a atestatului de limba franceză, examen pe care elevii acestei clase urmează să-l susţină (facultativ) în anul şcolar următor.Am parcurs etapele clasice ale unui demers de cercetare documentară:

1. definirea obiectivelor de cercetare
2. analizarea subiectului
3. organizarea muncii
4. adunarea datelor
5. căutarea şi selectarea documentelor pertinente
6. prelucrarea, sintetizarea şi comunicarea informaţiilor
7. evaluarea activităţii

Proiectul a demarat la începutul lunii februarie 2005 şi s-a încheiat în ultima săptămână a lunii mai. Elevii şi-au ales o temă de cultură şi civilizaţie franceză dintr-o listă propusă de către profesorul de franceză sau au propus ei înşişi una vizând : demografia, influenţa mass-mediei asupra tinerilor francezi, probleme legate de educaţia instituţionalizată, integrarea imigranţilor şi a persoanelor cu handicap, preferinţele tinerilor francezi în materie de petrecere a timpului liber, schimbarea modelelor familiale, sporturile preferate ale francezilor, locul ocupat de noile tehnologii ale informării şi comunicării în educaţia tinerilor, sănătate, violenţa, consumul de droguri, protecţia mediului înconjurător, implicarea tinerilor francezi în viaţa comunităţii.

Criteriile de evaluare le-au fost făcute cunoscute elevilor de la începutul proiectului :

Criteriul de evaluare	Punctajul acordat
1.Dosarul individual să aibă o copertă care să conţină principalele elemente de identificare a produsului documentar : autor, loc, data, titlul, iar tratarea subiectului să nu depăşească 3 pagini de text tehnoredactat cu caractere Times New Roman 12, interlinie 1,5 sau 5 pagini de manuscris	1 p.
2. În lista bibliografică să se regăsească cel puţin două categorii de documente : monografice şi periodice/pe suport tradiţional şi pe suport audio-vizual sau informatic/lucrări documentare şi lucrări de ficţiune, iar referinţele să fie redactate conform modelului indicat	1,5 p.
3. Ideile să fie expuse în mod clar, conform unui plan logic şi aparent	2 p.
4. Conţinutul să fie adecvat temei de cultură şi civilizaţie franceză contemporană anunţat de titlu	2 p.
5. Corectitudinea morfosintactică şi lexicală	2,5 p.
S-a prevăzut acordarea unui punct din oficiu.

Pentru ca propunerea de alegere a temei să se transforme într-un proiect de cercetare a fost nevoie de o etapă de mobilizare a ideilor, a cunoştinţelor şi a reprezentărilor pe care elevii le aveau despre subiectul ales. Rolul dicţionarelor şi al enciclopediilor a fost foarte important pentru clarificarea termenilor şi stabilirea unei liste de cuvinte cheie referitoare la subiectul vizat. Decizia de a aloca un număr de 4 ore de curs pentru clarificarea problemelor referitoare la demersul de cercetare documentară s-a dovedit salutară; elevii au fost capabili, în marea lor majoritate să identifice ulterior în fondul documentar al CDI documentele pertinente subiectului ales, să-şi întocmească lista de referinţe bibliografice, să respecte structura unui text argumentativ (au fost, desigur, şi unele situaţii în care Internetul a fost considerat, în mod eronat, ca ….soluţia salvatoare). Fiind obligaţi să lucreze în autonomie, după ce fiecare plan de cercetare a fost discutat cu profesorul coordonator, unii dintre ei fie nu au reuşit să depăşească tentaţia descriptivului, fapt ce a atras după sine diminuarea notei acordate, fie nu au respectat criteriile de evaluare documentară a produsului realizat (criteriile 1 şi 2). Toţi au apreciat însă activitatea ca foarte utilă atât pentru modul în care cunoştinţele referitoare la demersul de căutare, selectare, organizare, prelucrare şi transmitere a informaţiilor referitoare la un anumit subiect îi vor ajuta să lucreze mai eficient pentru realizarea altor sarcini de lucru disciplinare, cât şi pentru faptul că au avut ocazia să găsească şi să asimileze unele informaţii care au clarificat şi au extins anumite aspecte referitoare la spaţiul francofon, în general şi la societatea franceză contemporană, în particular.

Prof.Georgeta Bădău – Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan » din Alba Iulia

Bibliografie selectivă:

Darrobers, M; Le Pottier, N. La recherche documentaire. Paris: Nathan, 1999

Demellier, Hervé. Du sujet à la production : les étapes. www.acpoitiers.fr/doc/contributions/Her_Dem/suj_prod/index.htm

Michel, Jean; Nicoleta Marinescu; Ianuş, Mariana. Formarea în societatea informaţiei, societate în formare. http://biblioteca.euroweb.ro/volume.htm

Recherche documentaire et maîtrise de l’information: Formation des élèves par le professeur documentaliste de la sixième à la terminale. CRDP de Rouen, 2000

Savoir faire avec le CDI: Guide pratique destiné aux enseignants. Créteil: CRDP, 1996

---

[1] Wisconsin’s Model Academic Standards for Information & Technology Literacy. Madison, WI: The Department, 1998. http://www.madison.k12.wi.us/lms/infolit/MMSDK12InfoLitStand.pdf

Articolele mele publicate în limba română articolele mele, CDI, cercetarea documentară, ICD

Bibliografia reprezintă o listă a documentelor pe care un autor le utilizează pentru a elabora o lucrare. În cazul cărţilor, bibliografia se aşază fie la sfârşitul lucrării, fie după fiecare capitol (pentru materialele folosite în respectivul capitol), fie repartizată în note de subsol sau chiar în interiorul textului, între paranteze.

Standardul de stat care reglementează în România modul de redactare a referinţelor bibliografice este STAS 6158 – 90- Referinţe bibliografice. Structură, formă şi conţinut.

Modul de redactare a referinţelor bibliografice în lucrările întocmite de elevi

Recomandăm respectarea următoarei punctuaţii în redactarea referinţelor bibliografice:

• Pentru lucrări monografice (cărţi)

NUMELE AUTORULUI, Prenumele. Titlu: Subtitlul. Locul de apariţie: editura, anul apariţiei, numărul de pagini.

Ex. Richter, Brigitte. Ghid de biblioteconomie. Bucureşti: Grafoart, 1995. 316 p.

• Pentru periodice (ziare sau reviste)

TITLUL PERIODICULUI, anul de vârstă, anul de apariţie, numărul de ordine al periodicului.

Bibliografia Naţională Română. Cărţi.Albume.Hărţi, LI, 2002, nr.3.

• Pentru articole din periodice (ziare sau reviste)

NUMELE AUTORULUI, Prenumele. Titlul articolului. In: Titlul periodicului, anul de vârstă, anul de apariţie, numărul de ordine al periodicului, paginile între care se găseşte articolul citat.

Ex. Fondanèche, Daniel. Profesori, documentarişti: aceeaşi meserie. In: Studii de biblioteconomie şi informare documentară, 1996, nr.2, p.74-77.

• Pentru texte publicate pe Internet

NUMELE AUTORULUI, Prenumele. Titlul textului. In: Titlul documentului sursă. [Consultat la data de …]. Disponibil la adresa: ….

Ex. BOBASCH, Michaëla. Le senior, un voyageur exigeant. In : Le Monde : journal électronique, le 19 décembre 2006. [Consultat la data de 14 ianuarie 2007].  Disponibil la adresa:  http://www.lemonde.fr

Ansamblul referinţelor bibliografice constituie bibliografia lucrării.

Referinţele bibliografice pot fi ordonate:

- alfabetic: referinţele sunt prezentate în ordinea alfabetică a numelui autorilor, respectiv a titlurilor lucrărilor;

- după tipul documentelor consultate: documente monografice, documente periodice, documente audio-vizuale (pentru periodice se apelează uneori la criteriul cronologic, referinţele fiind ordonate în funcţie de data de apariţie a periodicului).

ABREVIERI UZUALE:

- în absenţa locului de apariţie se va scrie [S.l.](sine loco);

- în absenţa editurii se va scrie [ s.n.] (sine nomine);

- în absenţa anului de apariţie se va scrie [s.a.] (sine anno)

Activităţi/Activités (FLE/CDI) bibliografia, cercetarea documentară, ICD

Objectifs :

Établir un contact ludique avec l’objet-livre.

Être capable d’identifier les éléments d’identité de la première de couverture : auteur, éditeur, collection, lieu et date de parution (éventuellement).

Distinguer  entre la mention de responsabilité principale (auteur) et la mention de responsabilité secondaire (illustrateur).

Organisation : en petit groupe de 4 à 5 élèves

Matériel :  Chaque élève dispose d’une photocopie de la couverture du livre, coupée en morceaux (le nombre de morceaux varie selon l’âge des élèves) + une feuille du même format que le livre.

Déroulement :

1) En groupe classe :

La couverture est lue, observée, décrite.

2) En petit groupe : de 4 à 5 élèves

Chaque élève dispose de son matériel et travaille individuellement à la reconstitution de sa couverture, puis au collage des différents morceaux sur la feuille support.

Durant l’activité, l’enseignant peut verbaliser en français les essais de placement faits par les élèves, introduisant ou réinvestissant ainsi du vocabulaire spatial, en contexte.

Les élèves qui ont fini les premiers sont invités à aider les autres en leur donnant des indications verbales en français (reprise du vocabulaire spatial).

Suggestion : Laisser le livre à portée de vue des enfants permet d’avoir une référence commune.

Activităţi/Activités (FLE/CDI) CDI, fiche pédagogique, ICD, projet-lecture