De la lecture-plaisir à la lecture documentaire en classe de FLE

BĂDĂU, Georgeta. De la lecture-plaisir à la lecture documentaire en classe de FLE. Alba Iulia: [s.n.], 2018. ISBN 978-973-0-27792.

Comment parcourir le chemin de la lecture plaisir à la lecture documentaire avec nos élèves sans qu’ils se découragent et l’abandonnent ? C’est une question qui me hante dès le début de ma carrière d’enseignante. Et à laquelle je découvre encore de nouvelles réponses.  Il y a 11-12 ans, à une époque où j’étais prise par la fièvre de la rédaction du mémoire nécessaire à l’obtention d’un examen important pour mon évolution professionnelle, je ne pensais pas qu’un jour ce mémoire devienne livre (électronique, en plus). J’ai décidé de ne rien changer, d’assumer ses et mes vulnérabilités et de ne plus lui entraver le chemin vers les lecteurs. Je remercie tous ceux qui ont cru et continue de croire que je mérite cette liberté.

Cum să parcurgi cu elevii drumul de la lectura de plăcere la lectura documentară fără ca ei să se simtă descurajați și să-l abandoneze? E o întrebare care mă obsedează de la începutul carierei mele de dascăl. Și căreia încă îi descopăr noi și noi răspunsuri. Acum 11-12 ani, într-o vreme în care eram cuprinsă de febra redactării unei lucrări importante pentru evoluția mea profesională, nu mă gândeam că acea lucrare se va transforma într-o zi într-o carte (în plus, una electronică). Am decis în zilele din urmă  să nu schimb nimic, să-mi asum vulnerabilitățile ei și ale mele și să o las să meargă spre cititori. Le mulțumesc tuturor acelora care au crezut și cred că merit această libertate.

Predarea-învățarea limbii franceze printr-un demers comunicativ-acțional: program de formare continuă

Blogul Profil FLE: https://profilfle.wordpress.com/

Predarea-învățarea limbii franceze printr-un demers comunicativ-acțional: program de formare continuă a profesorilor de limba franceză inclus în oferta de programe de formare a mai multor CCD, inclusiv în Oferta de programe pentru anul școlar 2017-2018 a  CCD Alba (p.49-51).

1. Criterii curriculare

Tipul de program: formare continuă (12 credite profesionale transferabile se acordă pentru cursanţii care promovează evaluarea finală a programului de 50 de ore). Acreditată cu OMENCS 3633 /
12 aprilie 2016.

Public ţintă vizat: Personal didactic din unităţile şcolare
Justificare: Dezvoltarea competenţelor de comunicare în limba franceză ale elevilor prin aplicarea principiilor demersului comunicativ – acţional în activitatea de predare, învăţare şi evaluare la disciplina limba franceză.
Durata: 50 ore, 12 credite transferabile
Curriculum program:
Obiectivele programului de formare:
O1. Însuşirea conceptelor cheie prezentate în CECRL şi ale demersului comunicativ – acţional în predarea limbii franceze
O2. Dezvoltarea deprinderilor de proiectare a unei unităţi de acţiune în conformitate cu principiile demersului comunicativ -acţional
O3. Dezvoltarea deprinderilor de elaborare a instrumentelor specifice implementării unei unităţi de acţiune, realizată conform principiilor demersului comunicativ acţional
O4. Orientarea strategiei de evaluare în funcţie de specificul competenţelor vizate într-un demers comunicativ – acţional
O5. Dezvoltarea deprinderilor de elaborare a instrumentelor necesare evaluării într-o unitate de acţiune
Competențe vizate:
– proiectarea activităţilor de învăţare într-o unitate de acţiune aplicând principiile generale ale demersului comunicativ – acţional
– utilizarea cunoştinţelor privind CECRL şi demersul comunicativ – acţional în conceperea activităţilor de învăţare
– utilizarea cunoştinţelor privind aspectele evaluării în demersul comunicativ – acţional pentru programarea, planificarea şi realizarea activităţilor de evaluare într-o unitate de acţiune
– selectarea cunoştinţelor specifice disciplinei pentru aplicarea demersului comunicativ – acţional în funcţie de capacităţile de învăţare, nevoile, interesele şi aspiraţiile elevilor
– autonomie în căutarea, selectarea şi prelucrarea şi comunicarea informaţiilor
– utilizarea resurselor info-documnetare pe suporturi multiple în pregătirea cursurilor, în predare şi evaluare.
Planificarea modulelor tematice: 
D1 Concepte – cheie din CECRL: către noi practice pedagogice (16 h)
D2 Elaborarea unei unităţi de acţiune: de la teorie la practică (16h)
D3 Evaluarea într-un demers comunicativ – acţional: de la controlul cunoştinţelor la evaluarea
competenţei (16 h)
Evaluarea curentă: 3h
Evaluare finală 2h
Calendarul programului: an şcolar 2017 – 2018
Modalități de evaluare: lucrări de evaluare pe fiecare disciplină şi finală

2. Resurse umane:
Formatori acreditaţi prin programul de formare „Predarea – învăţarea limbii franceze printr-un demers comunicativ – acţional” acreditat prin OMENCS 3633 / 12 aprilie 2016.

3. Criterii economice:
Număr de cursanţi planificaţi: 25 cursanţi (o grupă)
Nr. ore / zile de formare: 50 de ore în 12 zile
Costul programului: 200 lei / cursant.

Scurt istoric al proiectului Profil FLE

Profil FLE vizează în mod prioritar crearea unei dinamici în jurul predării limbii franceze prin utilizarea de strategii didactice noi şi promovarea limbii franceze în rândul elevilor şi al comunităţii educative.

Prezentarea generală a proiectului (lansat la 20 martie 2012, la Institutul Francez din București) :
In limba română:
http://www.slideshare.net/gbadau/prezentare-profil-fle
In limba franceză:
http://roumanie.vizafle.com/files/documents/1adeb67833dd13fe5cfdd091.pdf
La data de 4 aprilie 2012, Philippe Gustin, Ambasadorul Franţei în România şi Cătălin Ovidiu Baba, Ministrul român al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au semnat Convenţia cu privire la modernizarea predării-învăţării limbii franceze în sistemul educativ român.

În prima fază a programului (2012-2013) există 15 județe pilot, grupate în jurul a patru poli geografici : 
București → județe pilot : Argeş, Bucureşti-Ilfov, Braşov, Constanţa
Cluj → județe pilot : Cluj, Maramureş, Sibiu, Alba 
Iași → județe pilot : Bacău, Iaşi, Neamţ, Botoşani
Timișoara→ județe pilot : Arad, Dolj, Timiş
În ficare judeţ pilot, au fost desemnate câte 3 unități de învățământ pilot de diferite tipuri: şcoli generale (gradiniță școală primară, gimnaziu), licee teoretice (uman sau real), licee vocaționale și profesionale, unități de învățământ din mediul rural și urban.

Unităţile şcolare pilot din România: 
http://www.slideshare.net/gbadau/lista-unitati-scolare-pilot-profil-fle

Unităţile şcolare pilot din judeţul Alba: 

Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul” Alba Iulia
Grupul Şcolar „Horea, Cloşca şi Crişan” Abrud
Școala cu clasele I-VIII ”Mihai Eminescu” Ighiu

La nivelul fiecărui judeţ au fost selectaţi, pe baza unui dosar de candidatură, 2 formatori.  Formatorii Profil FLE din judeţul Alba: 

Bădău Georgeta, Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan” Alba Iulia
Comșa Dana Ioana, Colegiul Tehnic „Apulum” Alba Iulia

 

Recunoaşterea publică a rezultatelor în cadrul eTwinning

Lansat la 14 ianuarie 2005 ca acţiune transversală a programului Comisiei Europene « Educaţie şi formare de-a lungul întregii vieţi », programul eTwinning reprezintă o operaţiune de cooperare pedagogică prin intermediul noilor tehnologii, destinată tuturor şcolilor din învăţământul preuniversitar şi tuturor cadrelor didactice din Europa, indiferent de disciplina predată.
Un proiect eTwinning trebuie să aibă cel puţin 2 parteneri din două ţări europene diferite. Graţie programului eTwinning + partenerii de proiect pot proveni şi din ţări situate în vecinătatea Europei.
Din anul 2009 şi până în prezent, elevii şi cadrele didactice din instituţia noastră au participat la mai multe proiecte eTwinning, în limba franceză (fondatori de proiect și colaboratori) și în limba engleză (colaboratori).
 ……………….
Există două tipuri de recunoaştere publică a rezultatelor în cadrul eTwinning (mai multe informații aici: https://www.etwinning.net/ro/pub/projects/awards.htm)

– Premiile europene eTwinning

– Certificatele de calitate

 ………………….
În anul 2011, proiectul nostru eTwinning “Lectures partagées” desfăşurat în anul şcolar 2009-2010 în parteneriat cu Liceul Francez “Sainte Puchérie” din Instanbul, a primit Premiul European eTwinning la categoria “Proiecte în limba franceză”. Decernarea premiilor eTwinning a avut loc la Budapesta (Ungaria). Ecourile din presa locală și națională pot fi consultate aici: https://lewebpedagogique.com/lecturespartagees/nos-recompenses/
Tot în anul 2011, în urma competiţiei naţionale „Ambasada eTwinning in școala mea” instituţia noastră a primit titlul de “Ambasada eTwinning”: http://newtwinspace.etwinning.net/web/p16859/home
Activitățile proiectelor noastre se desfășoară în cadrul Clubului “eTwnning HCC”.  Statutul clubului poate fi consultat aici:  http://www.hcc.ro/images/pdf-uri/2_1_Statut_club_eTwinning.pdf
……………………………. 
Lista proiectelor eTwinning la care am participat ca profesor fondator (anii școlari 2009-2010, 2011-2012, 2012-2013, 2015-2016, 2016-2017) sau partener de proiect (anul școlar 2017-2018)
“Lectures partagées” (2009-2010) (proiect câştigător al Premiului european e-Twinning 2011 la categoria specială “Proiecte în limba franceză”). Partener de proiect: Liceul francez Sainte-Pulchérie din Istanbul (Turcia): https://lewebpedagogique.com/lecturespartagees/
 …………………………..
„Fascination du surnaturel” (2011-2013). Certificat naţional de calitate (2013). Partener de proiect: Liceul „Guy de Maupassant” din Fécamp – Normandia (Franţa): http://new-twinspace.etwinning.net/web/p68997/welcome 
 …………………………..
„Des mots et des images de nos villes et nos voyages” (2015-2016). Certificat naţional de calitate și Certificat european de calitate (2016). Premiul I la competitia națională eTwinning 2016, categoria Liceu. Partener de proiect: Liceul Ştiinţific „Francesco Cecioni” din Livorno (Italia): https://twinspace.etwinning.net/9939/home
 ……………………………..
„La femme et son destin dans la société, la littérature et les arts visuels des derniers siècles” (2016-2017). Certificat naţional de calitate și Certificat european de calitate (2017). Partener de proiect: Liceul Ştiinţific „Francesco Cecioni” din Livorno (Italia): https://twinspace.etwinning.net/23665/home 
…………………………….

Postcard friends – European Day of Languages 2017! (15.09.2017 – 15.10.2017). Multipli parteneri europeni. https://twinspace.etwinning.net/44085/home

Si loin, si proches… Nos histoires se ressemblent (2017-2018). Parteneri de proiect: Lycée de l’Edit din Roussillon (Franța),  Liceul IES EL CHAPARIL din Nerja (Spania), Liceul Ştiinţific „Francesco Cecioni” din Livorno, Liceul Statal de Științe Umane și Lingvistice din Palermo (Italia), Liceul teoretic „Panait Cerna” din Brăila (România). https://twinspace.etwinning.net/42783/home

Centrul de documentare şi informare: spaţiu şi instrument al educaţiei pentru informaţie

Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informării şi documentării în unităţile de învăţământ preuniversitar asistăm la o expansiune şi o diversificare a surselor de informare. Dacă fiecare profesor integrează (mai rapid sau mai lent) în câmpul său disciplinar noile  locuri şi suporturi ale informaţiei, pentru instituţia de învăţământ rămâne crucială problema accesului egal, facil şi eficient al elevilor şi cadrelor didactice la aceste resurse.

Conceperea şi obţinerea recunoaşterii centrului de documentare şi informare drept loc al învăţării prin colaborare interdisciplinară şi instrument  privilegiat al inovaţiei pedagogice reprezintă provocarea majoră a  documentariştilor secolului 21. Rolul esenţial al profesorului documentarist va fi să creeze condiţiile didactice propice achiziţionării de cunoştinţe prin intermediul documentelor, să regândească gestionarea acestei structurii infodocumentare în termeni pedagogici, să pună utilizatorul în centrul preocupărilor sale.

Oricare ar fi forma lor de organizare – bibliotecă sau centru de documentare şi informare (CDI), structurile infodocumentare  existente în unităţile de învăţământ preuniversitar trebuie să reprezinte  un spaţiu de formare a elevilor în domeniul utilizării informaţiei, îndeosebi a celei pe care se bazează achiziţia cunoştinţelor şcolare. Aceste centre de resurse sunt pentru tânărul utilizator o imagine structurilor infodocumentare pe care el le va frecventa mai târziu, ca adult: bibliotecă universitară, centre de documentare specializate,  bibliotecă/mediatecă municipală  ş.a.

Este adevărat că fiecare centru de documentare şi informare este contextualizat, îşi are istoria sa, mediul său social şi cultural, practicile sale în materie de gestiune sau pedagogie. Dar, dincolo de aceste diferenţieri, oricare structură de tipul CDI oferă elevului, ocazia de a cunoaşte acest tip de structură, de a învăţa să se servească de ea şi să participe, prin intermediul ei, la o veritabilă activitate culturală şi ştiinţifică.

 În societatea mileniului trei, informaţia a suportat transformări consistente de natură calitativă şi cantitativă. Ea nu mai poate fi înţeleasă ca o entitate, ci ca un flux în continuă evoluţie spaţială şi temporală. Din acest motiv, rolul şi mizele cercetării documentare trebuie să se schimbe şi ele. Esenţialul  într-un proces de căutare a informaţiei nu mai este furnizarea sau găsirea răspunsului/răspunsurilor la anumite întrebări, ci găsirea răspunsului potrivit. Există pericolul  ca utilizatorul, mai cu seamă cel tânăr, să fie „înghiţit” de avalanşa de informaţii, să nu mai fie capabil să găsească drumul cel bun, să nu mai vadă sau să nu-şi mai amintească rostul demersului său de utilizator-cercetător şi să se transforme într-un utilizator-consumator. Din comoditate sau din ignoranţă.

Şcoala are obligaţia de a le elevilor nu doar cunoştinţe, ci  şi instrumentele necesare stăpânirii mediului informaţional din ce în ce mai complex în care trăim. O parte dintre aceste instrumente pot fi apropriate, în opinia noastră, prin integrarea resurselor documentare în practicile pedagogice de fiecare zi.

 « Tel rocher qui manifeste une résistance profonde si je veux le déplacer sera, au contraire, une aide précieuse si je veux l’escalader pour contempler le paysage. En lui-même – s’il est possible d’envisager ce qu’il peut être en lui-même – il est neutre, c’est-à-dire qu’il attend d’être éclairé par une fin pour se manifester comme adversaire ou auxiliaire », scria cândva Jean-Paul Sartre. Cu riscul de a cădea în patetic, vom spune că o structură infodocumentară de tipul CDI este pentru noi, oamenii şcolii, stânca sartriană care îşi aşteaptă, neutră,  destinul. Rămâne de văzut, de hotărât, dacă o vom transforma într-un aliat sau într-un adversar al reformei în sistemul de învăţământ românesc.

Pentru a citi textul integral, dați clic aici.

Deux hypostases de la femme-statue dans «Les Liaisons dangereuses»

Le savoir et la sensation ou de l’éternel ambigu romanesque

Le sensualisme est d’abord une philosophie de la connaissance: rien n’est connu qui n’a d’abord été perçu par les sens, on le sait depuis Locke et surtout depuis Condillac. Une inédite continuité se crée alors entre le savoir et la sensation, l’émotion et le plaisir. Pour la suivre, je me suis arrêtée à un auteur qui m’a intriguée, émerveillée et passionnée : Choderlos de Laclos. Pierre Ambroise Choderlos de Laclos n’est pas, comme on l’a dit parfois, l’auteur d’une seule œuvre, puisqu’il a composé dans des domaines très variés : traités de stratégie militaire, poésie, galante ou érotique, un opéra-comique, des essais sur la condition des femmes ou des comptes rendus littéraires. Mais il est bien l’auteur d’un chef-d’œuvre, «Les Liaisons dangereuses».

Le titre d’une œuvre est souvent pour beaucoup dans le succès, fût-il de scandale, de celle-ci. Pourtant, que l’on ne s’y trompe pas : si le terme de « liaison » peut aujourd’hui désigner une relation amoureuse, à l’époque de Laclos, ce sens n’existe pas, et les liaisons du titre renvoient exclusivement à des relations sociales. Les « liaisons dangereuses » sont, donc, en fait le lien social lui-même et ses effets destructeurs sur l’individu, dans une société dominée par le conformisme. La caractéristique du jeu des relations sociales dans les Liaisons est précisément de ne laisser aucun jeu aux personnages, aucun espace de liberté. L‘intrigue principale d’un roman libertin consiste en la perversion d’une jeune fille innocente ou en la séduction d’une femme vertueuse  véritable appât pour un libertin blasé et irréligieux. Sur cette intrigue se greffe généralement une vengeance de femme, implacable, qui aboutit à la fin du roman. La littérature libertine a ses codes comme n’importe quel genre littéraire et Laclos a utilisé certains ressorts dramatiques qui lui étaient propres. Mais les Liaisons Dangereuses ne se contentent pas de liquider un genre en le portant à sa perfection. Elles témoignent aussi de la fin d’un siècle marqué par les Lumières. Ses libertins, malgré les apparences et l’étymologie, n’y sont pas plus libres dans leur rôle que les jeunes filles entre les murs des couvents. La société que décrit Laclos est dominée par deux conformismes opposés et complémentaires : la pruderie et le libertinage. Tous deux sont présentés comme réducteurs et destructeurs pour l’individu, l’un par sa négation du corps, l’autre par sa négation du cœur et de l’âme. Mais ce que le roman va démontrer, c’est que la liaison peut être mortelle. Le réel danger n’est pas dans la perte de la réputation, si facile à faire ou à défaire, mais dans le mal d’amour, qui mène à la mort.

En feignant de présenter une correspondance, « des lettres recueillies dans une société et publiées pour l’instruction de quelques autres »(sous-titre des Liaisons), Laclos, devenu le rédacteur fictif, veut faire croire à la vérité de ces lettres et à l’existence des épistoliers. Pour conforter cet effet de réel, il met en place, dans l’avertissement de l’éditeur et dans la préface du rédacteur une stratégie du doute, bien connue des auteurs de romans épistolaires : l’ « éditeur » écrit : « Nous croyons devoir prévenir le Public que, malgré le titre de cet Ouvrage et ce qu’en dit le Rédacteur dans sa Préface, nous ne garantissons pas l’authenticité de ce Recueil, et nous avons même de fortes raisons de penser que ce n’est qu’un Roman ». Le rédacteur met en avant l’authenticité de cette correspondance et précise qu’il a « supprimé ou changé tous les noms des personnes dont il est question dans ces Lettres ». C’est le même souci du respect de l’anonymat des épistoliers qui explique la suppression des noms de lieu (« aux Ursulines de … » ; « au Château de…») et l’incomplétude du millésime des lettres. Mais il ne faut pas oublier, il s’agit bien d’un roman, entièrement composé, inventé par Laclos. Et cette stratégie, qui joue de l’effet de réel, est, au XVIIIème siècle, âge d’or du roman épistolaire, une convention tacite entre l’auteur et le lecteur, qui assure à ce dernier une grande liberté d’interprétation : il peut penser que cette correspondance est authentique et chercher des clefs, pour savoir quelles personnes réelles se cachent derrière les personnages du roman ; ou bien il peut accepter l’idée que le roman a parfaitement suppléé la réalité, et qu’en tant que tel, il est captivant.

Il est particulièrement périlleux de résumer l’œuvre car, comme l’a justement souligné A. Malraux dans sa Préface, il s’agit d’une intrigue. Ainsi ce n’est qu’au fil des pages que l’on comprend ce qui se jouait dès le commencement. Le roman de Laclos est un ouvrage éternellement ambigu, dans son contenu comme dans sa forme. La complexité de ses voix masque en fait une complexité plus profonde, celle des différents chemins féminins entrecroisés dans le temps comme dans l’espace.

Toutes les femmes des Liaisons se réduisent à une seule, la Femme, écrivait Lydia Vasquez [Vázquez, Lydia. Les femmes ne sont pas des hommes. In : Europe, 885-886, janvier-février 2003, p. 57-80], cette statue que Pygmalion-Laclos construit avec un peu d’Alice, un peu de Lolita, un peu de Carmen, un peu de Bovary, un peu de Mère, un peu de l’androgyne, un peu de la femme intelectuelle. […]

Pour lire le texte complet, cliquez  ici.