Când lectura nu (mai) este un act solitar: cronica unui proiect româno-turc

Când lectura nu (mai) este un act solitar: cronica unui proiect româno-turc. In: Zilele Scolii Albei: Simpozion de didactica: editia a X-a: Sectiunea 6: Rolul proiectelor în realizarea unor parteneriate autentice în educatie. Alba Iulia, 28 mai 2010 (ISSN )

Lansat la 14 ianuarie 2005 ca actiune transversala a programului Comisiei Europene « Educatie si formare de-a lungul întregii vieti », programul E-Twinning reprezinta o operatiune de cooperare pedagogica prin intermediul noilor tehnologii,  destinata tuturor scolilor din învatamântul preuniversitar si tuturor cadrelor didactice, indiferent de disciplina predata.

Proiectul « Lectures partagées » : un proiect de lectura E-Twinning

Proiectul pe care am ales sa-l prezentam la editia 2010 a « Zilelor Scolii Albei » a debutat  în octombrie 2009, la initiativa a doua profesoare formate în egala masura în domeniul predarii limbii franceze ca limba straina, cât si în domeniul stiintelor informarii si documentarii (Christelle Demange-Ducrot, Liceul francez Sainte Pulchérie din Istanbul si Georgeta Badau, Colegiul National « Horea, Closca si Crisan » din Alba Iulia).

Lansarea  propriu-zisa a proiectului a fost pregatita de o perioada de 4 luni (aprilie – septembrie 2009) în care s-a ales partenerul de proiect prin intermediul site-ului  FRANC-PARLER si s-a purtat atât de necesara corespondenta preliminara între profesorii responsabili de proiect pentru  punerea la punct a liniilor directoare ale actiunii.

Odata cu deschiderea anului scolar 2009-2010, în luna septembrie, s-a realizat înscrierea elevilor si înscrierea proiectului validat de catre directorii celor doua unitati de învatamânt. Am decis ca grupul de lucru sa fie format din elevi benevoli, având vârste diferite (15-18 ani) si nivele diferite de cunostinte de limba franceza (A2 – B1). Elevii au semnat un regulament al proiectului prin care se obligau : sa utilizeze limba franceza ca limba de lucru si comunicare, sa fie politicosi, sa nu redacteze texte cu caracter injurios, rasist, violent sau pornografic, sa respecte drepturile de autor (sa nu difuzeze documente fara acordul autorului lor si indicarea surselor de informare), sa posteze articolele si comentariile numai dupa validarea lor de catre profesorii coordonatori. De asemenea, s-a solicitat acordul parintilor pentru difuzarea textelor si materialelor audiovizuale realizate de catre elevi în cadrul proiectului.

Mai multe piste de lucru au fost identificate de catre profesorii coordonatori pornind de la lectura unor texte literare (romane, poezie, teatru, proza scurta etc) sau de la întâlniri ale membrilor clubului de lectura cu artisti, scriitori si jurnalisti: lectura dramatizata prezentari de carte, interviuri, benzi desenate, fragmente de critica literara, montaje video.

Toate produsele realizate de elevi au fost publicate pe blogul „Lectures partagées” (http://lewebpedagogique.com/lecturespartagees/) si în Twinspace-ul proiectului.

De ce am ales blogul ca instrument de lucrua?

Raspunsul este simplu.  Blogurile fac parte din peisajul numeric contemporan si sunt utilizate în diferite domenii: educativ, artistic, politic, economic si social. Pentru mediul scolar, blogul reprezinta un suport de comunicare si informare dinamic, simplu, care valorizeaza în mod prioritar exprimarea scrisa si care poate fi usor adaptat oricarui proiect interdisciplinar sau documentar (ateliere, corespondenta scolara,  exercitii on-line, comunicare în interiorul unui grup de lucru, comunicare cu familia etc). Profesorilor de limba franceza, Federatia Internationala a Profesorilor de Franceza le propune în fiecare an, începând din 2008, în perioada octombrie-mai, un concurs international de bloguri create în binom, pe o tema data, de catre elevi si cadre didactice din doua tari diferite.[1]

Cititorii liceeni pusi în situatie de comunicare reala în limba franceza

Elevii nostri au fost pusi în situatie de comunicare reala, dar mai ales în situatia de a citi, de a cauta si valida informatii prin compararea surselor, de a exprima un punct de vedere personal referitor la lecturile parcurse. Articolele postate pe blogul proiectului au fost îmbogatite cu link-uri, imagini, documente video si audio, iar rubrica de „Comentarii” a permis schimbul direct de idei si opinii între membrii celor doua cluburi de lectura din Alba Iulia si Istambul. Totul în vederea gasirii unui plus de sens si a unei motivari suplimentare pentru învatarea limbii franceze.

Proiectul nostru a încurajat lectura de orice tip, de la reviste la romane-fluviu,  în limba materna sau în limba franceza, literatura clasica sau contemporana, pe suport traditional sau electronic. De o atentie speciala s-a bucurat literatura francofona contemporana, recompensata uneori prin premii prestigioase si adesea transpusa pe marele ecran.

Activitatile propriu-zise ale elevilor români s-au desfasurat în marea lor majoritate în afara orelor de curs, în sala multimedia a Centrului de documentare si informare. Accesul la Internet, multiplicarea materialelor utilizate în cadrul proiectului, realizarea înregistrarilor audio ai video s-au realizat cu acordul si sustinerea permanenta a Conducerii institutiei noastre.  De un real folos ne-a fost sprijinul pe care doamna Ioana Bogatan, directoarea Teatrului „Prichindel” din Alba Iulia ni l-a acordat în realizarea unui  articol inspirat de romanul „Legaturi periculoase” al scriitorului francez Pierre Choderlos de Laclos .

Evaluarea disciplinara a produselor realizate de catre elevi a urmarit: coerenta si continutul de idei, corectitudinea gramaticala ai lexicala, calitatea vocabularului, asezarea în pagina si ilustrarea textului cu documente audiovizuale.  Capacitatea de a repera informatiile necesare în fondul documentar al CDI, capacitatea de a crea si difuza continuturi multimedia, numarul de publicatii împrumutate sau consultate în regim de sala de lectura au constituit criteriile de evaluare documentara a proiectului nostru.

Blogul „Lectures partagées” a fost desemnat recent de catre Le Web pedagogique si  organizatorii salonului INTERTICE 2010[2] ca blog finalist la categoria „Liceu” a concursului international „Cel mai bun blog pedagogic al anului 2010”, concurs desfasurat în perioada aprilie-mai a anului în curs[3].  Chiar daca aceasta competitie este cvasinecunoscuta în România, aceasta nominalizare ne-a onorat si ne-a motivat pentru continuarea parteneriatelor de acest tip, autentice „motoare” ale actului educativ.

BIBLIOGRAFIE:

CANON, Cécile. Utilisation pédagogique des blogs. BELC. Stage d’été: Module A 414, Nantes, 2008.

LANCIEN, Thierry. De la vidéo à Internet, 80 activités thématiques. Paris : Hachette FLE, 2004, 128 p.

POSLANIEC, Christian; Houyel, Christine. Donner le gout de lire : des animations pour faire découvrir aux jeunes le plaisir de lire. Paris:Editions de la Martinière, 2001, 250 p.

PROJETS-LECTURE au cœur du CDI . C.R.D.P. de l’Académie de Créteil, 1999, 141 p.

TOME, Mario.- Blogs et enseignement.- Revue en ligne Thot/Cursus, 2004.-  http://flenet.rediris.es/blog/carnetweb.html#enseignement

TREMION, Virginie.- Le blog : un outil pour l’enseignant du FLE.- Les usages des TICE en FLE/S, 2005.- Accessible en ligne sur : http://flenet.rediris.es/tourdetoile/VTremion_leblog.pps


[1] În anul scolar 2008-2009, una dintre clasele pe care le coordonez în calitate de profesor de limba franceza (clasa a XII-a C, profil matematica-informatica – intensiv engleza) a reusit performansa de a fi laureats la categoria 15-18 ani a  primei editii a acestui concurs (lucrând în parteneriat cu elevii unei clase de la Episcopal High School- Bâton-Rouge din SUA). Blogul este accesibil la adresa: http://lewebpedagogique.com/decouvrirmonpays/ . Am descris pe larg acest proiect în articolul nostru „Când noile tehnologii ale informsrii si comunicsrii intra în ora de limba franceza…”, articol publicat în In: Universul Scolii, an X, octombrie 2008, nr. 8(98), p.19-20.

[2]Eveniment care a avut loc la Paris, între 10 si 12 mai 2010: http://www.intertice.fr/

[3]Informatii suplimentare despre acest concurs sunt disponibile la adresa: http://lewebpedagogique.com/concours/2010/03/12/concours-du-meilleur-blog-pedagogique-2010/

La presse en classe de FLE: la structure d’un article de presse

Badau, Georgeta. La presse en classe de FLE: la structure d’un article de presse (2009): En-line : http://lewebpedagogique.com/ccfclujmediatheque/archives/1072 [consultat la 20 august 2010].

Objectifs :

Comprendre et réutiliser la structure d’un article de presse

Appréhender les notions de titre, chapeau, intertitre

Savoir utiliser la technique de la pyramide inversée

Pré-requis : Avoir déjà étudié les éléments constitutifs des revues et journaux.

Notions développées : titre, chapeau, intertitre, colonne, signature

Modalités de la séance :

Lieu : salle de classe/CDI/bibliothèque

Nombre d’élèves par séance : classe en demi-groupe ou classe entière

Intervenants : professeur de français et documentaliste/bibliothécaire

Outils pédagogiques : la fiche de travail distribuée aux élèves

Matériel pédagogique : photocopies d’articles, journaux, revues (à voir les abonnements de la Médiathèque du CCF Cluj)

Matériel nécessaire : tableau papier, feutres, photocopies

Déroulement de la séance :

5? : Consignes générales (but de la séance du jour, contexte de la séance) et distribution de la fiche technique en expliquant son utilisation.

40? : Pour chaque question, 20? pour répondre seul, puis correction en commun, en écrivant au tableau les réponses.

5? : Evaluer la séance.

Evaluation :

Vérification, tout au long de la séance, que les consignes ont bien été comprises et appliquées. Evaluation du travail effectué sur la fiche distribuée aux élèves par le bibliothécaire- documentaliste pour évaluer la séance et remédier lors de la prochaine.

Fiche de l’élève

Comment lire un article de presse ?

Le lecteur potentiel est souvent pressé, fatigué, blasé. D’où la nécessité, dans le même article, de lui offrir deux circuits de lecture.

Un circuit court : Il comprend le surtitre, le titre, le sous-titre, le « chapeau » qui résume l’essentiel de l’article, éventuellement une ou plusieurs photos. Cet ensemble devrait contenir 80% des informations à transmettre.

Un circuit long. C’est l’article lui- même, auquel on se réfère pour en savoir plus. Plus il est long et plus il faut le couper d’intertitres qui le balisent en le résumant rapidement.

L’article de presse doit répondre aux cinq grandes questions de base (la règle des cinq W) :

Qui/Who ?

Quoi/What ?

Quand/When ?

Où/Where ?

Pourquoi/Why ?

La structure en pyramide inversée

Contrairement au texte littéraire ou à la dissertation, le texte de presse répond en « urgence » aux cinq questions fondamentales mentionnées ci-dessus, car il est nécessaire d’informer le plus vite possible le lecteur. Ces informations sont déjà le plus souvent présentes dans le titre et le sous-titre, le surtitre, voire dans le chapeau, mais également dans le début de l’article plutôt qu’à sa fin. D’où l’image d’une construction en pyramide inversée (beaucoup d’éléments au début et peu à la fin).

Exercices :

1. Observez attentivement l’article suivant et associez à chaque élément de la liste ci-dessous le chiffre qui lui correspond :


  1. titre du périodique
  2. rubrique
  3. dossier
  4. titre de l’article
  5. chapeau
  6. signature
  7. photo
  8. illustration/graphique/schéma
  9. légende
  • L’article a ……..colonnes et………paragraphes.
  • Soulignez directement sur l’article les éléments de phrases répondant aux cinq W, en utilisant un code couleur (ex. rouge : qui ; noir : quoi ; bleu : où ; vert : quand ; jaune : pourquoi).
  • Identifiez l’introduction et la conclusion de l’article.

2. Lisez attentivement les paragraphes ci-dessous et retrouver l’ordre journalistique initial de l’article, puis complétez la matrice avec la lettre qui correspond à chaque paragraphe (Source de l’article: MANNELI, Sophie. Il vit avec un trou noir à la place du cerveau [en ligne]. La Provence, 21/07/2007.

a. Comment un tel prodige est-il possible? « Le cerveau, quasiment absent sur les images s’est développé en périphérie, aplati contre les parois de la boîte crânienne », précise le spécialiste. Une adaptation rendue nécessaire par l’hydrocéphalie dont souffre cet homme depuis l’âge de six mois. À cette époque, un drain lui avait été posé pour dériver le liquide céphalo-rachidien. Une deuxième intervention avait été réalisée quatorze ans plus tard.

b. Ce n’est qu’à 44 ans, à cause de douleurs à la jambe gauche, que le patient a pratiqué un scanner et une IRM, dont les images ont révélé l’existence de ce « trou noir »: des cavités ventriculaires énormes, dilatées par le liquide céphalo-rachidien. « Refoulées en périphérie de la boîte crânienne, les substances grises et blanches du cerveau ont dû émigrer pour survivre », résume le Dr Feuillet, qui vient de publier ce cas étrange dans la fameuse revue scientifique britannique The Lancet.

c. C’est un Marseillais. Il a 44 ans. Vous l’avez peut-être croisé un jour dans l’administration où il travaille. Ou à l’école où il va chercher ses deux enfants. Cet homme, qui vient de devenir un héros de la littérature médicale, tient pourtant à conserver l’anonymat. Il est vrai que sa particularité a de quoi susciter les sarcasmes: les médecins ont découvert un grand trou noir à la place de son cerveau…

d. Et le Marseillais peut être fier de son « tiny brain » (petit cerveau). « Son cas montre que le cerveau est capable de s’adapter à des situations imprévues, se débrouille de fonctionner autrement ». Un immense espoir pour les malades atteints de sclérose en plaque, ou les victimes d’accidents vasculaires, dont les lésions cérébrales pourraient être en partie compensées par des ressources du cerveau jusque-là insoupçonnées.

e. C’est bien ce qui apparaît à l’image, sur les scanners et les IRM réalisés en 2003 à l’hôpital de la Timone. Un tel vide sidéral dans la boîte crânienne, « correspond à une personne démente, grabataire », explique le Dr Lionel Feuillet, neurologue au pôle neurosciences de la Timone. Or, son patient, fonctionnaire sans problème, a suivi une scolarité sans histoire, avec une intelligence à peine inférieure à la normale. Son QI est de 75 pour une moyenne de 100.

Bibliographie:

Darrobers, M; Le Pottier, N. La recherche documentaire. Paris: Nathan, 1999.

MARCEL, Alexandre. 50 activités pour apprivoiser son journal. CRDP Tarn-et-Garonne, 1996.

RECHERCHE documentaire et maîtrise de l’information. Formation des élèves par le professeur documentaliste de la sixième à la terminale. Rouen : C.R.D.P. de Haute-Normandie, 1999.